Treceți la conținutul principal

10 semne că ești în negare… că te opui adicției



Iată câteva semne că ceva din tine dictează în legătură cu adicția ta:

  1. Ai sesizat cumva că eviți să vorbești despre problema ta legată de un comportament sau un consum de ceva anume?
    Reticența de a înfrunta direct o problemă, chiar și într-o simplă conversație, este unul dintre semnele principale care indică faptul că s-ar putea să fi în faza de negare a unei adicții.
  2. Folosești comportamentele altor persoane pentru a dovedi că nu ai o problemă?
    Faptul că subliniezi cât de gravă a devenit dependența altcuiva nu înseamnă că nu ai și tu o problemă. Contrar credinței populare, multe persoane care se luptă cu dependența nu se încadrează în profilul a ceea ce mulți oameni cred că arată un mare consumator de…. (alcool, substanțe, jocuri etc).
  3. Promiți controlul undeva în viitor pentru a-ți îndepărta îngrijorarea.
    Să presupunem că poți admite că comportamentele de abuz reprezintă o problemă reală. Este posibil să fi încă în negare dacă faci promisiuni de genul „Voi avea totul sub control de mâine, sătămâna viitoare… în curând” sau „Lucrez la reducerea consumului… sunt OK”. Fie că încerci doar să îi faci pe oameni să te lase în pace, fie că încerci să te convingi pe tine însuți, repetarea acelorași scuze fără progrese indică o problemă.
  4. Negi în mod absolut problema.
    Atunci când negi în mod categoric comportamente pe care alții le-au văzut, (adică ei te-au văzut implicându-te în mod direct într-un astfel de comportament) este posibil să încerci, în mod conștient sau subconștient, să acoperi indicii ale unor tipare distructive de abuz.
  5. Îți raționalizezi comportamentele de abuz
    Raționalizarea este una dintre cele mai puternice tehnici pe care le folosesc persoanele cu adicții. Este posibil să folosești în mod excesiv scuze, cum ar fi:
    „Chiar nu știu ce să fac”.
    „Voi consuma doar în weekenduri că nu mă afecteză sau doar în acest weekend pentru că este o ocazie specială”.
    „Mi-e greu să dorm dacă nu… (beau, consum, joc etc) și nu vreau să fiu obosit mâine la serviciu”.
    „Sunt incredibil de stresat în acest moment și am nevoie de ceva care mă ajute să mă descarc”.
    Toate aceste scuze pot fi folosite pentru a ascunde comportamente extinse și de lungă durată care indică o problemă gravă.
  6. Dai vina pe alții pentru problema ta.
    Fie că este îndreptată spre șeful tău care te solicită prea tare la serviciu sau poate spre un părinte cu un istoric adictiv, sau spre partenerul de viață… Însă tu ești răspunzător și doar tu controlezi în cele din urmă ceea ce faci. Și dacă dai vina în mod constant pe alții pentru consumul tău, ai, fără îndoială, o problemă.
  7. Ignori sfaturile și îngrijorarea celor dragi.
    Unul dintre primele semne ale unei adicții este îngrijorarea tot mai mare a prietenilor tăi și a familiei. Dacă aceștia vă spun că sunt îngrijorați că ați putea avea o problemă, este posibil să fie foarte probabil că o aveți.
  8. Ai „stări” de abținere de la comportament.
    Deși susți faptul că poți renunța oricând dorești… acest lucru devine doar o lozincă. Faptul că abținerea este doar pentru perioade scurte de timp este un indiciu al unei probleme.
  9. Te implici în eforturi de recuperare manipulative.
    După o presiune dură din partea unui membru al familiei sau a unui prieten, ai fost în sfârșit de acord să încerci să-ți controlezi comportamentul adictiv. Cu toate acestea, ei nu știu că treci doar prin eschivări pentru a scăpa de ei. Dacă ești reticent în a te angaja pe deplin într-un efort de recuperare, probabil că nu ai acceptat cu adevărat că ai o reală problemă.
  10. Te întorci în mod constant la ceva de genul… „Este viața mea!”.
    Unul dintre cele mai evidente semne că ești în negare este faptul că te angajezi de bună voie și cu bună știință în comportamente autodistructive pur și simplu pentru că „Este viața mea, fac ce vreau cu ea și este decizia mea”. Decizia este a dumneavoastră… dar oare când afirmați asta vorbiți dumneavoastră sau vorbește adicția? Decideți cu adevărat dumneavoastră… sau decide EA?
Autor Mircea Frăteanu - Consilier în adicţii

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ADHD și Tulburarea de Consum de Substanțe: Un Ghid de Tratament

Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) și tulburarea de consum de substanțe (TCS) sunt afecțiuni psihiatrice distincte, dar care prezintă suprapuneri semnificative din punct de vedere neurologic și comportamental. Conform lui Long et al. (2022), ADHD este caracterizat prin hiperactivitate, impulsivitate emoțională și comportamentală, dar și dificultăți de concentrare. Acesta este o tulburare neurologică care începe în copilărie și poate persista în adolescență și la maturitate. TCS, pe de altă parte, este definită prin prezența unor simptome cognitive și comportamentale legate de consumul patologic de substanțe (Long et al., 2022). Persoanele cu simptome anterioare de ADHD prezintă un risc de două ori mai mare de a dezvolta o TCS comparativ cu cei fără ADHD, în principal din cauza impulsivității, dificultăților de atenție și disfuncțiilor emoționale. Totodată, aceste persoane încep consumul de substanțe la o vârstă mai mica, au rezultate mai slabe în procesul de rec...

Drumul înspre recuperare

Imaginează-ți că stai la poalele unui munte înalt, masiv și intimidant. Vârful, ascuns în nori, simbolizează o viață trăită fără adicții – o viață liberă, autentică, departe de obiceiurile care, cândva, păreau de neînlocuit. Privind muntele, simți poate frică, îndoială și nesiguranță, poate chiar o anxietate ce taie respirația… Recuperarea este o călătorie grea și lungă, dar frumusețea ei nu stă doar în atingerea vârfului, ci în fiecare pas care te îndepărtează de povara adicției și te apropie de libertate. Muntele din fața noastră: imaginea unei vieți fără adicții Pentru mulți, ideea unei vieți fără adicții pare la fel de imposibilă ca și urcarea unui munte abrupt, cu cărări necunoscute și puțin bătătorite. Adicția a fost adesea refugiul din fața problemelor, un „ajutor” fals care oferea o senzație de confort și alinare. Renunțarea la acest „sprijin” poate părea o pierdere uriașă, iar drumul spre o viață diferită – o misiune imposibilă. Însă, la fel ca în escaladarea oricărui ...