despre-adictie

A alege drumul recuperării este asemenea deschiderii unei uși către un peisaj nou, plin de posibilități care, până atunci, păreau ascunse de perdeaua adicției. Departe de constrângerile și limitările obiceiurilor nesănătoase, fiecare pas făcut pe acest drum dezvăluie noi orizonturi, noi versiuni ale sinelui și noi oportunități de a trăi o viață autentică și plină de sens. Acest articol explorează frumusețea și libertatea care se deschid atunci când cineva alege să își îndrepte pașii spre vindecare și creștere personală. Privirea spre orizont Pentru o persoană prinsă în mrejele adicției, perspectiva unei vieți libere de dependențe poate părea un ideal îndepărtat și aproape de neînchipuit. Totuși, atunci când alegi drumul recuperării, privirea începe să se ridice treptat, descoperind orizonturi noi – la început doar conturate vag, dar cu fiecare pas mai clare și mai inspiratoare. Recuperarea îți dă șansa să redescoperi viața dincolo de tentațiile care cândva păreau necesare și să...

Imaginează-ți că stai la poalele unui munte înalt, masiv și intimidant. Vârful, ascuns în nori, simbolizează o viață trăită fără adicții – o viață liberă, autentică, departe de obiceiurile care, cândva, păreau de neînlocuit. Privind muntele, simți poate frică, îndoială și nesiguranță, poate chiar o anxietate ce taie respirația… Recuperarea este o călătorie grea și lungă, dar frumusețea ei nu stă doar în atingerea vârfului, ci în fiecare pas care te îndepărtează de povara adicției și te apropie de libertate. Muntele din fața noastră: imaginea unei vieți fără adicții Pentru mulți, ideea unei vieți fără adicții pare la fel de imposibilă ca și urcarea unui munte abrupt, cu cărări necunoscute și puțin bătătorite. Adicția a fost adesea refugiul din fața problemelor, un „ajutor” fals care oferea o senzație de confort și alinare. Renunțarea la acest „sprijin” poate părea o pierdere uriașă, iar drumul spre o viață diferită – o misiune imposibilă. Însă, la fel ca în escaladarea oricărui ...

Iată câteva semne că ceva din tine dictează în legătură cu adicția ta: Ai sesizat cumva că eviți să vorbești despre problema ta legată de un comportament sau un consum de ceva anume? Reticența de a înfrunta direct o problemă, chiar și într-o simplă conversație, este unul dintre semnele principale care indică faptul că s-ar putea să fi în faza de negare a unei adicții. Folosești comportamentele altor persoane pentru a dovedi că nu ai o problemă? Faptul că subliniezi cât de gravă a devenit dependența altcuiva nu înseamnă că nu ai și tu o problemă. Contrar credinței populare, multe persoane care se luptă cu dependența nu se încadrează în profilul a ceea ce mulți oameni cred că arată un mare consumator de…. (alcool, substanțe, jocuri etc). Promiți controlul undeva în viitor pentru a-ți îndepărta îngrijorarea. Să presupunem că poți admite că comportamentele de abuz reprezintă o problemă reală. Este posibil să fi încă în negare dacă faci promisiuni de genul „Voi avea totul sub c...

Vă amintiți de basmul popular din folclorul românesc… cules de Petre Ispirescu „Sarea în bucate”? Da… cel în care împăratul se bucură enorm când aude de la fetele lui cele mai mari cât îl iubesc… cu o iubire ce nu poate să fie decât cea dulce ca mierea şi ca zahărul. Apoi uitându-se şi la fata cea mai mică și mai sfioasă, o întreabă şi pe ea: – Cum mă iubeşti tu, fata mea? – Ca sarea în bucate, tată! răspunse fata cu faţa senină, zâmbind cu dragoste firească şi lăsându-şi ochii în jos, de ruşine. La acest răspuns, împăratul o alungă și apoi fata muncește din greu și face în așa fel încât îi întoarce lecția tatălui său gătindu-i doar cu miere și zahăr… Însă nu basmul vroiam să vi-l transmit. Ci vroiam doar să întreb… „Iubirea” asta ca sarea în bucate… nu vă sună ca fiind o iubire adictivă…? Cea de zahăr… cu siguranță știm că este. Însă zahărul este ca un drog și crează aproape instantaneu o dependență clară, care nu este neapărat o adicție… Dar de ce spun eu aici că adictia poate fi...

Ieșirea dintr-o adicție presupune schimbare. Orice schimbare presupune o motivație bine construită, care să ne determine să acționăm, altfel, mintea se va opune din răsputeri limitând șansele de reușită. Această motivație poate fi însăși realitatea de acum care, la o privire atentă, nu corespunde cu ceea ce ți-ai propus cândva, să obții, de la viață. 1. Sunt mulțumit cu momentul prezent, am un sentiment de integrare și de acceptare relaxată, a mea, a celor din jur, a realizărilor din viața mea, a evenimentelor din cotidianul zilnic? Sau sunt convins că toată lumea e profund stricată, că deseori aș putea face mult mai mult dacă cei din jurul meu s-ar schimba, dacă politica țării ar fi alta, dacă, dacă, dacă… Toate terapiile momentului atrag atenția asupra faptului că nu putem schimba nimic din afară însă, dacă nu ne simțim bine în viața noastră, putem face sigur un lucru – să ne schimbăm pe noi. Are tot sensul și când înțeleg și accept că doar schimbarea mea poate aduce un beneficiu rea...

Când vorbim despre un profil al celor „vânați” de adicții, avem în vedere, în primul rând, predispoziția lor de a consuma în exces, cei care deseori au reclamat că „rareori le-a ajuns, o doză“. Chiar și cei care au început cu un consum social, aparent normal, au recunoscut că nu le-a luat mult timp până au ajuns la un consum mărit, de parcă, ceva se cerea umplut. De prea mai multe ori se pleacă de la ideea simplă cum că un comportament adictiv apare ca rezultat al repetiției însă, deseori, adicția se instalează pe un teren fertil pregătit cu mult timp înainte, undeva din copilăria timpurie. Astfel că, într-o familie unde copilul este crescut într-un climat tensionat, agresiv, conflictual, într-un mediu unde unul din părinți sau ambii sunt consumatori, pe fondul unor evenimente traumatice, sub efectul unei educații bazată pe constrângeri, limitări, condiționări, în preajma unor convingeri limitative sau tradiționaliste sau unui set de credințe limitate sau iraționale, acesta (co...